duminică, 20 aprilie 2014

" În concluzie, fericirea e o iluzie având ca atribuție lovirea sistemului nervos central exact ca o contuzie."


 Dependența e semnul distinctiv al oricărei povești de dragoste pasionale. Totul începe în momentul în care obiectul adorației tale revarsă asupra ta o doză amețitoare și halucinogenă din ceva ce nu ai avut niciodată curajul să recunoști că ți-ai dorit-un amestec de droguri afective, o cursă infernală a dragostei. Apoi tânjești după atenția necondiționată a celuilalt cu obsesia insațiabilă a oricărui drogat. În lipsa drogului, te îmbolnăvești subit, o iei razna, devii depresiv (pe lângă resentimentele  care te încearcă față de cel care ți-a încurajat dependența încă de la început și care acum refuză să te mai aprovizioneze cu marfă de calitate de care ai atâta nevoie- pe care sigur o are ascunsă pe undeva, fir-ar să fie, pentru că pe vremuri o primeai și gratis de la el). În faza următoare ești slab, tremuri într-un colț și nu mai ești sigur de nimic, ți-ai vinde până și sufletul sau ți-ai jefui vecinii doar ca să ai din nou "chestia" aia. Între timp, obiectul adorației tale simte față de ține doar repulsie. Se uită la ține că și când nu te-ar mai fi văzut niciodată până atunci, necum că la o persoană pe care cândva a iubit-o cu pasiune. Ironia face să nu-l poți învinovăți pentru asta. Adică, uită-te la ține:ești o epavă jalnică, nici măcar tu nu te mai recunoști. Așa că..asta e. Ai ajuns la destintia finală a pasiunii nebunești-o părere groaznică despre ține însăți, din ghearele căreia nu mai există scăpare. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu